intr-o zi cu soare si nori albi, am gasit un dovleac. era din aceia care nu se strica si nu putrezeste niciodata, spre deosebire de cei pentru placintica cu dovleac, era un dovleac magic. mic, rotund spre neregulat, fara nume, fara mama si fara tata.
deci un dovleac orfan. dar magic!
asaaa.. si cum l-a gasit el asa, am ramas pe ganduri. m-am gandit sa-l transform in trasura, sa-l fac casuta de licurici sau de lilieci (asta decand a vazut batman mi se trage), dar, in final, m-am hotarat sa nu-l fac nici trasura, nici casuta, ci cadou.
asa ca i l-a dat lu pisicu.
acuma... ce-a facut pisicu cu el... e alta poveste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu